Tură de octombrie: Valea Ţapului, Bucegi


Colţii mălinului  Montaniarzii cu experienţă şi alpiniştii ştiu că toamna este cea mai bună perioadă pentru ture de excepţie. Vremea stabilă, armonia de culori şi temperatura plăcută contribuie din plin la reuşita unor asemenea ture. O, câte ture frumoase n-am făcut de-a lungul carierei mele de montaniard! Atât în acţiuni, cu colegii de club, cât şi solitar.

În cele ce urmează, voi descrie o tură foarte frumoasă, făcută în ziua de 24 octombrie 1986, împreună cu Larry, în acea vreme colegul meu la CTA CIUCAŞ.
Ne-am trezit la revărsatul zorilor, în casa unei gazde din Buşteni. Ne-am echipat rapid şi am pornit la drum. Un cer de un albastru infinit străjuia pereţii de piatră ai Caraimanului şi Coştilei, luminaţi de primele raze ale unui minunat soare de octombrie. Răcoarea dimineţii ne-a făcut să iuţim pasul. Am pornit în ritm alert spre Căminul Alpin, locul de unde pornea traseul. Fiind duminică dimineaţă, foarte devreme, o linişte binefăcătoare stăruia desupra străzii Valea Albă. Iar boarea plăcută, cu miros de cetină venind dinspre munte era un adevărat balsam pentru plămânii noştri şi ne îndemna la mers.
Dincolo de Căminul Alpin am intrat în pădurea Munticelului, pe poteca marcată cu triunghi roşu. Am pornit, în urcuş uşor. Auriul frunzelor de fag în contrast cu albastrul cerului, foşnetul provocat de paşii noştri prin covorul de frunze căzute te trimiteau cu gândul la „Toamna” lui Vivaldi. Din când în când se auzeau nişte zgomote care parcă semănau cu zgomotul unor paşi uşori. Larry mă întrebă la un moment dat: „ Moşule, auzi? Parcă ar fi nişte paşi…Dacă ne întâlnim cu ursul?” Ştiind de bafta sa proverbială de a se întâni cu moş Martin, i-am răspuns: „ Larry, stai liniştit, sigur nu e ursul! Când calcă ursul, se simte, nu glumă! Poate nu crezi, dar este zgomotul frunzelor care cad!”
Am lăsat la stânga poteca nemarcată ce ducea spre Valea Albă şi am început un urcuş susţinut. Pentru a sparge monotonia, am începur să vorbim de una, de alta… Încet-încet, am lăsat la stânga şi firul potecii ce ducea spre refugiul Coştila, după care am început să coborâm accentuat până în firul inferior al Văii Gălbenelelor. Ajunşi în firul văii, am putut vedea în sus o minunată imagine a crestei Coştila- Gălbenele. Am scos aparatul foto şi am potrivit îndelung cel mai bun cadru posibil pentru această imagine, după care am imortalizat-o pe diapozitiv. Pentru mai tinerii cititori, învăţaţi numai cu imaginile digitale, precizez că în anii ’80 diapozitivul era cea mai bună variantă pentru a prinde şi păstra nişte imagini frumoase.
Am pornit mai departe. Am mai intersectat un fir de vale( dacă nu mă înşel, Hoagele Urzicii) după care pădurea a început să se rărească şi am ieşit în larga şi frumoasa Poiană a Coştilei. Am străbătut-o agale, pentru a ne bucura de lumina blândă a soarelui de octombrie, după care am intrat iar în pădure, până la punctul de intersecţie cu poteca marcată cu bandă galbenă, care ducea spre Valea Cerbului. Am luat-o la stânga, pe aceasta din urmă. Am depăşit Poiana Văii Cerbului şi ne-am continuat drumul, urmărind cu privirea partea stângă a potecii, pentru a nu rata intrarea în traseu. Am trecut de intrarea în Valea Mălinului , apoi de intrarea in firul plin de vegetaţie al Văii Seci a Coştilei. În scurt timp am ajuns în dreptul intrării în Valea Ţapului, „încuiată” de un prag stâncos.

ţapului 2
Am luat-o la stânga, am depăşit uşor pragul amintit şi am intrat în firul Văii Ţapului, străjuit de doi versanţi stâncoşi de mari dimensiuni. Am început un urcuş destul de dificil prin firul bolovănos al văii.

ţapului 3

Din când în când, apăreau săritori ce ne puneau la încercare îndemânarea în ale căţărării. Încet, cu răbdare, le-am depăşit pe toate şi am câştigat înălţime. Larry m-a întrebat la un moment dat: „Moşule, unde se termină firul văii ? În platou, cumva?”. I-am răspuns: „Nu, se termină în Brâul Mare al Coştilei. Acolo ne oprim, luăm masa, după care virăm la dreapta, străbatem brâul până în Valea Priponului. Pe acolo coborâm în Valea Cerbului, după care ne întoarcem în Buşteni.” „ Hai că m-ai făcut curios. N-am mai fost niciodată pe aici!” „ Este fain, o să-ţi placă, măi Larry!”
Am pornit mai departe. Nu peste multă vreme, un mare prag stâncos, înalt cam de zece-cincisprezece metri, închidea tot firul văii. Am făcut un scurt popas. Am privit în urmă. Drept în faţă, peste Valea Cerbului, străjuia versantul abrupt al Morarului, cu ai săi Colţi ce se profilau pe cerul albastru. Un pic mai la dreapta, se putea vedea ceva din Azuga şi din Munţii Baiului.
Am mers către extremitatea dreaptă acelui prag stâncos. Pa aici ne-am putut căţăra, folosindu-ne de nişte trepte săpate în pământ şi de trunchiurile unor molizi pitici. Urcuşul nu a fost greu;în scurt timp am ajuns deasupra pragului.
Ei bine, de aici încolo, firul văii a devenit îngust, un veritabil uluc săpat în stâncă, unde săritorile se succedau una după alta.

Ţapului 1

Am ţinut-o tot într-o căţărare continuă, până când firul văii s-a lărgit brusc. Mai aveam în faţă o scurtă pantă înclinată până la Brâul Mare al Coştilei .Ne-am uitat în stânga. Ce am văzut, ne-a tăiat respiraţia. Colţii Mălinului ne-au apărut brusc în faţa ochilor. Larry, care nu mai văzuse aşa ceva, s-a oprit plin de uimire. I-am spus: „Hai să ajungem în brâu, că de acolo se vede şi mai bine.”

Colţii mălinului
Am străbătut scurta pantă şi am ajuns în brâu. Pe un mic tăpşan ne-am aşezat şi ne-am pregătit masa de prânz. Ascensiunea ne făcuse o foame de lup, aşa că am atacat voiniceşte slănina, brânza şi roşiile.La desert aveam un borcan cu gem de căpşuni, care ne făcea cu ochiul. Am desfăcut borcanul cu vârful cuţitului, dar, surpriză: uitându-mă în cutia de aluminiu unde-mi ţineam şi tacâmurile, am observat că nu aveam linguriţele, ce le foloseam de regulă la ceai. „Na belea! Mi-am uitat linguriţele! Măi Larry, tu ai vreo linguriţă?” „ De unde dracu?”-a venit replica. Am încercat să scot gemul din borcănel cu cuţitul de vânătoare ce-l aveam, dar n-am putut, lama fiind prea lată. „Moşule, chiar m-aş oftica să nu putem servi gem. Cum să facem?”-zise Larry.
În acel moment mi-a venit o idee năstruşnică: am scos dintr-un buzunar biletele de tren. „Uite soluţia, Larry!”-am zis, fluturând în mâna dreaptă cele două bucăţele de carton. Ce a urmat, a fost un spectacol de comă: când eu, când Larry scoteam gem din borcănel, fiecare cu biletul lui! Am întins gemul pe pâine şi am servit desertul într-un mod cu totul original. Larry m-a uimit apoi: a scos din rusac două sticluţe cu brifcor. L-am băut pe nerăsuflate. Sătui, ne-am făcut siesta, admirând Colţii: Colţul Mare, Dintele dintre Colţi, Colţul Mic, care se termina chiar în poteca firavă a brâului. Într-un târziu, am strâns şi am pornit mai departe.

brâul mare
Am pornit pe Brâul Mare al Coştilei, în pas vioi. Am intersectat Valea Urzicii, apoi Vâlcelul Caprelor. Nu peste multimp am intersectat firul Văii Priponului, pe care am început să coborâm. Din fericire, aici nu ne-am mai întâlnit cu săritori şi alte obstacole. Am urmat firul potecii bine conturate, până am ajuns la o stâncă. Strecurându-ne pe lângă, am ajuns imediat la poteca marcată cu bandă galbenă din Valea Cerbului.

valea priponului
Am pornit pe bandă galbenă, în coborâre continuă. Aici eram în elementul nostru, ştiam zona cu ochii închişi. Nu peste multă vreme am ajuns în Poiana Văii Cerbului, apoi în Poiana Coştilei. De aici, am intrat pe triunghi roşu, spre Munticelu. Am făcut această porţiune până la Căminul Alpin într-o oră, în pas de promenadă. De la Căminul Alpin am intrat în zgomotul oraşului, până la gară.
În tren, până la Ploieşti, am făcut un schimb de impresii. Larry a fost încântat că a străbătut prima sa vale alpină. Eu i-am spus că ăsta-i de-abia începutul, că va mai străbate el multe văi, numai să vrea! Una peste alta, amândoi am picat de acord că această tură în doi a fost una reuşită !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s